Amintiri dulci de la Amara

Fragmente de memorie colectivă ale turismului balnear al stațiunii Amara

Finalul sec. XIX

Inițiativele de construcție ale infrastructurii au luat naștere ca răspuns la creșterea interesului pentru proprietățile curative ale nămolului lacului. Localitatea a devenit o destinație pentru cei care auziseră de „puterile vindecătoare ale acestuia”. Oamenii sosiți din alte localități stăteau la corturi pe malul lacului sau găseau camere de închiriat în sat. Primele eforturi de amenajare au fost întreprinse de Serviciul Băilor Amara proaspăt înființat și au inclus construcții rudimentare din lemn. Un pas semnificativ în dezvoltarea infrastructurii a fost făcut odată de investitori precum boierul Dumitru Seceleanu care a construit instalații moderne pentru băi (pentru care încălzea apa pompată din lac cu motorul unei mașini de treierat) sau Grigore Georgescu al cărui hotel avea „40 de camere de cazare, bileard, popice și orchestra renumitului viorist Cocoș din Preasna (Ilfov)”.

— 1908, Ziarul Universul

După Primul Război Mondial, stațiunea Amara a experimentat o dezvoltare semnificativă.

Mai multe terenuri și bucăți de plajă au fost concesionate, atrăgând investitori dornici să profite de potențialul curativ al nămolului lacului. Astfel, au început să apară barăci pentru băi și noi instalații. Cabinele erau construite din stuf și pământ, iar nămolul era adus cu gălețile direct din lac. Apa era încălzită cu ajutorul unui cazan cu aburi, asigurându-se astfel condiții de tratament confortabile. În 1936, Tase Alexe a înființat Administrația Băilor "Sănătatea," marcând un pas important în dezvoltarea stațiunii. În același an, Oficiul Național de Turism a declarat Amara ca stațiune balneară oficială.

Pe partea cealaltă a lacului în 1937 este înființată Administrația Băilor “La Plantație”, de către Constantin Mircescu. Pe lângă noua infrastructură de cazare, s-a încurajat turismul la nivel local. Restaurantele oferă o mâncare de calitate la prețuri accesibile, iar mulți vizitatori își procură alimentele direct de la producători, evitând prețurile de speculă. Pentru a atrage mai mulți turiști, biletele CFR către Slobozia erau fost subvenționate cu 50%. Astfel Amara s-a dezvoltat ca o stațiune accesibilă pentru cei cu venituri modeste.

Fotografii din arhiva personală a lui Costică Acsinte

— perioada 1928 - 1950

Turismul organizat de masă se dezvoltă începând cu perioada socialistă, în principal în anii ‘70, când se construiesc marile hoteluri, cu bazele de tratament aferente, materializând ideologia vremurilor legată de un turism nu doar ca loisir, dar în primul rând pentru sănătate și accesibil tuturor cetățenilor. Revista Arhitectura anunța în 1969 planul de construcție a Hotelului Sindicatelor cu peste 1000 de paturi și peste 1000 de proceduri majore de tratament. „Amara este prima staţiune care va beneficia de un obiectiv de acest gen, avînd în vedere dotarea scăzută a acestei staţiuni, în contrast cu efectele terapeutice deosebite ale nămolului şi apei lacului Amara şi a afluxului, în continuă creştere, al bolnavilor din ţară şi de peste hotare.”

— 1969, Revista Arhitectura

Fotografii și vederi din diverse surse din stațiunea Amara

— perioada 1960 - 1987

Față de stațiunile balneoclimaterice construite pe principiul „orașului parc”, noile complexe integrau pe lângă spațiile de cazare, baza de tratament, blocul alimentar, sală de lectură și de evenimente culturale care au făcut din Amara o stațiune cu sezon tot anul.

Cele trei mari hoteluri se numeau inițial “centre de tratament și odihnă” și au fost construite între 1969 și 1984 de către Uniunea Generală a Sindicatelor din România (actualul hotel Lebada), Uniunea Națională a Cooperativelor Agricole de Producție (actualul Hotel Ialomița) și Oficiul Județean de Turism Ialomița (actualul Hotel Parc).

Vederi, broșuri și imagini din colecții personale ale turiștilor și locuitorilor din stațiunea Amara

Prezent

În prezent principalele complexe funcționează la capacitate redusă.

Hotel Lebăda (111 spații de cazare), Hotel Ialomița (495 spații de cazare) și Hotel Parc (494 spații de cazare), fiecare dotate cu plaje proprie și baze de tratament unde se execută proceduri de nămoloterapie, hidroterapie, fizioterapie și gimnastică medicală.

După 1989, stațiunea s-a transformat într-o destinație socială pentru pensionarii care accesează bilete prin Casa de Pensii. Persoanele vârstnice sunt definite ca una dintre principalele categorii de grupuri vulnerabile, o categorie socială marginalizată cu consecințe negative asupra calității vieții acestora.

Fotografii realizate de membrii echipei Asociației Vira

— perioada 2018 - 2023