Despre / proiect

Pentru că este o lume ce pare pe cale de dispariție și pe care noi, cercetătorii sociali, avem datoria să o documentăm și să o păstrăm. Pentru că este o poveste nu doar despre Amara, ci despre majoritatea stațiunilor balneare din România și aduce în prim-plan relația dintre investițiile în infrastructură, pe de-o parte, și, pe de altă parte, practicile și modurile de a înțelege legătura dintre vacanță, sănătate, natură și corp.

Deși proiectul are ca energie catalizatoare o curiozitate personală ce pornește de la amintirile din copilărie ale uneia dintre cercetătoare legate de lacul Amara, reușește să depășească granițele subiective și să aducă în prim-plan povestea unui spațiu care este folosit nu doar de localnici, ci și de cei din afara locului. Cei care vin la Amara sunt, în funcție de perspectivă, percepuți drept uneori turiști, uneori pacienți, uneori ambele. Însă sunt în primul rând beneficiari a ceea ce are Amara are de oferit: tratamente balneoclimaterice, natură, loisir, întâlnirea cu alții asemenea.

Am pornit cercetarea stațiunii cu două teme în minte: interacțiunea dintre vizitatori și localnici și relația fiecăruia cu resursele acestuia, lacul și nămolul. Am ținut cont că cei ce vin la Amara sunt persoane care sunt foarte rar integrate în proiectele culturale deoarece majoritatea sunt pensionari care vin cu bilete prin Casa de Pensii. Sunt acei pensionari „activi”, cu inițiativă, care au curajul să plece de acasă și să iasă din zona de confort și, de ce nu, chiar de siguranță. În ciuda criteriilor Casei de Pensii, care nu le poate oferi mai mult de doi ani consecutivi în aceeași stațiune, cei ce vin la Amara încearcă să revină cât de des au posibilitatea - dacă reușesc, anual, sau chiar la 6 luni (cei care își permit să vină pe cont propriu), așa cum recomandă medicii balneologi, pentru îngrijiri, dar și pentru a se întâlni și relua legăturile cu cei pe care i-au cunoscut aici.

Pentru aproape toți dintre cei cu care am stat de vorbă, Amara reprezintă singura ieșire din rutina vieții de zi cu zi. Cu toate că oamenii ajung în stațiuni balneare din cauza unor afecțiuni medicale, motivele pentru care ei aleg Amara sunt legate de modalitățile de socializare și loisir: prezența lacului în care pot intra în voie și înota până departe, beneficiile și mirosul nămolului, consistența lui cremoasă și vindecătoare, prietenii pe care și i-au făcut și pe care vor să îi reîntâlnească și în afara lungilor conversații telefonice din restul anului. Structura actuală de sănătate este construită în zona tratamentelor alopate și a medicamentelor chimice, deci nu integrează ușor prezența naturalului și a naturii. Nămolul, resursa vindecătoare a acestui loc, are nevoie de timp pentru regenerare și, ca orice resursă, este taxată de instituțiile statului. Acest lucru pune presiune și pe hotelierii din zonă și pe serviciile pe care aceștia le oferă.

Deși sistemul îi percepe drept corpuri suferinde, socializarea este importantă pentru bunăstarea lor fizică și psihică. Pentru ei, Amara devine un loc de întâlnire (ca multe altele din țară, de exemplu: Băile Olănești, Băile Tușnad, Sovata, Băile Govora, Balvanyos, Vatra Dornei etc.), loc de socializare, punct pe harta lor socială. Mersul la Amara devine o evadare ritualică din cotidian, care are loc de obicei la același hotel, în aceeași cameră sau în aceeași perioadă de timp. Dacă peste toate acestea se întâmplă și conectarea cu aceleași persoane, ritualul este declarat complet, iar vacanța/perioada de tratament are continuitate. Pentru acești oameni, care au pierdut o mare parte din rețeaua socială odată cu pensionarea, aceste locuri de întâlnire le oferă sentimentul de apartenență, de unde și dorința de reîntoarcere. Pe lângă tratamentele balneare care diferă de la persoană la persoană, dimensiunea de loisir, schimbarea mediului, petrecerea timpului în natură poate duce la o vindecare care vine din ceea ce am remarcat la toți cei pe care i-am întâlnit pe parcursul acestui proiect: bucuria de a fi acolo. Amara devine astfel locul unde viața e puțin mai dulce.

Arhiva Costică Acsinte, Muzeul Județean Ialomița, George Stoian, Almanahul Orașului și Stațiunii Amara, Editura Helis, 2012, Dorina Sandu, Monografia localitații Amara, Editura Star Tipp, 2004, Revista Arhitectura, 1969:17, Buletinul Balneoclimatic, nr. 485, 1939: 13, Romania Pitoreasca 1972: 248, FestivalulAmara.ro, Romelia Călin, Ileana Gabriela Szasz, Iuliana Dumitru, Viorica Niculae, Costel Ghimici, Gheorghe Bratu.

Gheorghe și Rodica Bratu, Nicolae Mitran, Anda Fundulea, Mariana Olteanu, Diana Ulkusal, Costel Ghimici, Virgil Ștefan Nițulescu, Gheorghe Petre, restauratorii Petronela Fotea și Alexandru Ene, Mihaela Dorobanțu, Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică Amara și tuturor celor ce și-au împartășit cu noi amintirile despre Amara.

Iuliana Dumitru (curatoriat), Romelia Călin (cercetare antropologică), Ileana Gabriela Szasz-Voinea (cercetare antropologică), Alexandra Diaconu (documentare vizuală), Bogdan Cătălin Cazacioc (grafică), Răzvan Andrei Voinea (cercetare istorică), Cristian Georgescu (webdesigner), Ruxandra Miuți, Bogdan Pălici, Andrei Crăciun (management proiect și management financiar), Loredana Dumitrescu (comunicare).

Expoziția Amintiri dulci de la Amara. Turismul Balnear în stațiunea Amara - Fragmente de memorie colectivă este realizată în cadrul proiectului cultural La Amara - recuperarea practicilor de turism social și vacanță balneară, realizat de Asociația Vira, în parteneriat cu Muzeul Național al Agriculturii, Primăria Orașului Amara, Direcția Educație, Cultură și Tineret Slobozia, Muzeul Județean Ialomița și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național*.

* Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.